sâmbătă, 1 octombrie 2016

Vf. Lancia - M-tii Bucegi

Carpatii Meridionali → Masivul Bucegi → M. Gaura - Vf. Lancia

  • Altitudine 2288m
  • Culmea Gaura se ramfica spre vest din Vf. Scara (M. Scara)
  • Varful Lancia este situat in afara traseelor marcate, dar este relativ usor accesibil urmand culmea (nemarcata 2016) ce se desprinde dinspre Vf. Scara (din marcajul triunghi galben).
  • Merita o excursie pe acest varf. Privelistea/panorama de pe acest varf este superba.
  • Durata Vf. Scara - Vf. Lancia: cca 30-40min; Vf. Lancia - Vf. Scara: cca 40-50min.
  • Culmea propriu-zisa a varfului Lancia pare de la distanta mai greu accesibila decat este in realitate: poteca incepe cu o usoara catarare; jnepenis; oarecum expusa in unele zone.

Panorama de pe Vf. Scara este superba

Scara

20161211_143203 20161211_143205 20161211_143207
     
DSC_6104 DSC_6103 DSC_1500
DSC_1498DSC_6089 DSC_6074 DSC_6059DSC_6075
DSC_6064 DSC_6062DSC_6055 DSC_6044
DSC_6039 DSC_1472DSC_1473 DSC_6038
DSC_1480DSC_1479 DSC_6035 DSC_1478DSC_1476
DSC_6030 DSC_1451DSC_1463 DSC_6023
DSC_6022 DSC_6017 DSC_6019
  Vf. Lancia  
DSC_1444DSC_1447 DSC_0327 DSC_1448DSC_1470
DSC_1449DSC_1450 DSC_1420 DSC_1407DSC_6000
  • Privit din unele unghiuri, de la distanta, Lancia pare a fi o cetate de piatra greu accesibila.
  • Merita o excursie doar pentru acest varf.
    • Ex: Refugiul Salvamont Ciubotea - triunghi galben - Vf. Scara - nemarcat - Vf. Lancia; retur pe acelasi traseu.

    Imaginile urmatoare (precum si un mic raport de tura) sunt dedicate lui Ionut (bun coleg de drumetii montane). Multe din imagini sunt facute de el. Ionut e cel mai tanar din grupul actual, are cativa ani de cand a inceput excursile montane mai serioase; iubeste si respecta muntele, catarator innascut, nu prea stie cei frica, conditie fizica foarte buna. De ceva vreme lucreaza in strainatate (sau cum zicem noi a dat Carpatii pe Alpi). Atunci cand vine in vizita isi face timp (obligatoriu) si pentru munte.

    La una din vizitele lui in tara si-a exprimat dorinta unei excursii cu scop fotografic in Crai. Dar in dimineata excursiei s-a razgandit si vrut  o zona linistita, fara turisti, pe unde nu a mai fost ....

    Am luat la repezeala ceva echipament (o semicoarda, centurile de la hamuri, vreo 2 pitoane, 3-4 asigurari mobile, niste carabiniere, un piolet) si ne-am indreptat spre Refugiul Salvamont Ciubotea. Am parcat langa refugiu si am inceput sa urcam pe Valea Urlatoarea Mare spre Saua La Polite.

  • Nici nu am pornit bine si o prima surpriza, poteca era marcata cu punct galben (fara contur).
DSC_5629DSC_5633 DSC_5645 DSC_5648DSC_5661
DSC_1256 DSC_5673 DSC_1281
DSC_5662 DSC_1271DSC_5677 DSC_5667
DSC_5683 DSC_5690 DSC_5697
DSC_5704 DSC_5701DSC_1274 DSC_5721

    Poteca, desi marcata, nu cred ca este foarte cunoscuta. Una din discutile purtate atunci era despre incaltaminte. Ionut venise in tura cu niste bocanci vanatoresti, inalti, impermeabili, foarte buni pentru padure, stanca, zapada ... dar nu prea comozi. Eu avand probleme cu articulatile de la picioare am optat pentru niste ghete Adidas Terrex inalte tip Fast Hiking, impermeabili, aderenta buna in padure, neadecvati pentru stanca sau zapada, ... dar destul de comozi.

    Ulterior acestei ture Ionut si-a cumparat din Austria niste bocanci de trekking Mammut, mult mai usori si mai comozi dar care sau dovedit a avea o aderenta scazuta la stanca in ciuda asa numitei climbing zone de pe talpa.  

DSC_1287DSC_1288 DSC_0280 DSC_1286DSC_1285

    Am ajuns in Saua La Polite (sau La Politie - dupa vechiul post de aici). De aici intram in padure cu intentia de a urma o veche poteca ce unea acest punct de Valea Gaura (undeva deasupra cascadelor).

    Alta surpriza, doua marcaje insoteau aceasta poteca: punct rosu (fara contur, marcaj mai vechi) si punct galben (fara contur, marcaj mai nou).

DSC_0284 DSC_5740 DSC_0291
DSC_0293 DSC_5760DSC_5765 DSC_5778
DSC_5782 DSC_1309DSC_5791 DSC_1312

    Un prim punct superb de belvedere cu Valea Gaura. Aici, Ionut nu a ratat o prima ocazie sa rada de frica mea de inaltime. Eu faceam poze fara sa ma uit in jos iar el statea pe marginea prapastiei fara probleme.

DSC_1306 DSC_5794 DSC_5790
DSC_5795 DSC_5799 DSC_5800
DSC_0318 DSC_0322 DSC_0326

    Marcajul punct galben pare sa duca doar pana la acest punct de belvedere (2016). Marcajul punct rosu continua pana la firul urmator de vale pe care incepe sa urce.

DSC_5818 DSC_5814 DSC_5821
DSC_1322 DSC_0331 DSC_5826
DSC_5831 DSC_0349 DSC_0352
  • Pe acest valcel urca punctul rosu. Marcajul apare doar in prima parte a vaii (valcelul nu prezinta dificultati).

    Noi nu am urcat pe valcel. Am ales sa urcam prin padure undeva intre stanca unde am observat ultima data marcajul punct galben si acest valcel. Traseul a fost fara poteca, salbatic, abrupt, prin jnepenis, printre stanci, ... frumos.

DSC_5828 DSC_5838 DSC_5842
DSC_5849 DSC_5850 DSC_1338
DSC_5846DSC_1352 DSC_5855 DSC_1354DSC_1361

    Odata iesiti in zona alpina orientarea a fost facila. Ionut a gasit destule locuri si forme stancoase frumoase de pozat.

DSC_5869 DSC_1369DSC_1371 DSC_5898
DSC_1374DSC_1377 DSC_5919 DSC_1379DSC_1383
DSC_5915 DSC_1398DSC_5935 DSC_5907
DSC_1409DSC_1410 DSC_5955 DSC_5948DSC_1411

    In final am iesit in varf prin punctul lui cel mai vestic. Traseul parcurs nu a necesitat folosirea vreunui echipament de escalada.

DSC_5957 DSC_1415DSC_1440 DSC_1420

    Am ajuns destul de obositi si de flamanzi pe varf. Dar privelistea de aici a meritat efortul. Ne-am recapatat repede fortele cu bunatatile pregatite de mama lui Ionut si ne-am indreptat spre Vf. Scara.

    Nu am urcat chiar pana pe Vf. Scara. Imediat ce am intrat pe marcajul triunghi galben am coborat spre caldarea superioara a Vaii Ciubotea unde doream sa vedem in ce stare se mai afla imensa grota de aici.

DSC_1472 DSC_6104 DSC_1515
DSC_6109 DSC_1525 DSC_1535
DSC_1540 DSC_6198 DSC_6222
  • Apa ce se scurgea de pe versant (cascada) formase un sant foarte adanc in gheata de la baza stancii. Am incercat, in gluma sa-l conving pe Ionut sa intre sub cascada pentru o poza dar nu am avut succes.
DSC_1556 DSC_6229 DSC_0018
DSC_6278 DSC_6275 DSC_0006
DSC_0016 DSC_0028 DSC_1551

    Dupa vizitarea pesterii am coborat pe marcaj in urmatoarea caldare. Pe marginea caldarii si-au facut aparitia pentru o scurta sedinta foto niste capre negre.

DSC_0036 DSC_0040 DSC_0055
DSC_6317 DSC_0078DSC_0084 DSC_6333

    In scurta vreme ne-am plictisit de marcaj (intalnisem deja 2 turisti) si am decis sa coboram direct pe firul vaii Urlatoarea Mica pana la masina.

     Valea era parca mai salbatica decat imi aduceam aminte, In special in partea a doua cand am intrat pe apa. Incaltarile mele s-au dovedit total neinspirate pentru mersul prin albia raului (alunecam tare). Ionut nu a intampinat aceleasi necazuri cu incaltamintea lui vanatoreasca.

  • Valea Urlatoarea Mica in partea superioara (caldarea superioara de sub Turnurile Tiganesti, unde este si grota) are denumirea Valea Ciubotei (sau valea Cătunului Stîncăriile)
  • Valea Urlatoarea Mare si Urlatoarea Mica dau nastere Paraului Poarta.
DSC_6366 DSC_6393 DSC_6409
DSC_6411 DSC_6416 DSC_6423
DSC_0089DSC_0091 DSC_6476 DSC_0099DSC_0117
DSC_6495 DSC_6506 DSC_6510

    Putin inainte de intersectia cu Valea Urlatoarea Mare am parasit firul vai si am continuat prin padure, pana am dat de poteca marcata punct galben pe care am coborat spre refugiu.