duminică, 6 ianuarie 2019

Cabana Cheia – M. Buila-Vânturariţa

Cabana Cheia - Buila
  • Localizare: Muntii Capatanii → Masivul Buila-Vânturarița → Valea Cheia (la intrarea Râului Cheia în Cheile Cheii)
  • Altitudine: cca 910m.
  • Accesibil auto: drum forestier dinspre satul Cheia (cca 23km)(cca 40km dinspre Ramnicu Valcea). Recomandat masini off-road.
Traseu propus:
Valea Cheii (Canton Codric) triunghi albastru (poteca Brana Caprelor din Cheile Cheii) - Cabana Cheiabanda galbena(poteca) - Saua Stogsoare – cruce galbena(drum forestier) – Canton Codric (Valea Cheii)
Durata:
  • Canton Codric – Brana Caprelor – Cabana Cheia: cca 1h30min-2h
  • Cabana Cheia – Saua Stogsoare: cca 30-45min
  • Saua Stogsoare (tunel) – C. Codric (Valea Cheii): cca 1h30min - 2h
       Total circuit: cca 4-5h
  Atentie sectorul numit Brana Caprelor este considerat periculos, puternic expus, interzis iarna turistilor. Nu se recomanda parcurgerea lui pe vreme umeda (poate deveni periculos in zonele expuse). Nu se recomanda turistilor fara experienta, sau celor care nu isi pot stapani teama de inaltime.
  • Traseul (circuitul) incepe din drumul forestier ce duce la Cabana Cheia. Ramificatia marcajelor (triunghi albastru, cruce galbena)(pct. Codric) se afla la cca 3,5km de ramificatia cu Schitul Pahomie.

20181020_094807 C0002.MP4_snapshot_01.45.048 C0002.MP4_snapshot_02.21.312
20181020_10310620181020_10310420181020_110115
 20181020_110120 20181020_11061020181020_110614
 20181020_11173120181020_11173320181020_112247
20181020_11230220181020_11173620181020_112251
20181020_123231C0016.MP4_snapshot_10.33.470C0016.MP4_snapshot_11.13.077
20181020_12223920181020_12281020181020_122807
20181020_12354520181020_12543420181020_125442(0)
C0019.MP4_snapshot_00.35.661C0019.MP4_snapshot_01.02.726C0019.MP4_snapshot_01.19.948
20181020_13001620181020_13000020181020_133014
20181020_13304220181020_13322120181020_133414
20181020_13564420181020_14024320181020_141614

Video integral Brana Caprelor din Cheile Cheii aici.
  • Gestul facut de cabanierul C. Cheia mi s-a parut extrem de frumos si neobisnuit: toti clientii sau trecatorii (cum eram eu) erau invitati la o cafea sau un ceai cald GRATIS. RESPECT.


In randurile urmatoare as vrea sa vorbim despre frica de inaltimi. Eu sufar de aceasta fobie (si nu numai de aceasta).
Atentie: articolul urmator nu este scris in intentia de a trata vreo fobie. Nu va folositi de ideile urmatoare pentru referate sau alte lucrari – unele afirmatii din articol sunt personale si sunt in contradictoriu cu afirmatiile specialistilor (deci posibil eronate). 
Acrofobia (frica de înălțimi)   Acrophobia (the fear of heights)
Acrofobie (sau hipsofobie) - Frică de locuri situate la înălțime, de înălțimi.
In primul rand, a nu se confunda frica de inaltime cu răul de inaltime (răul de altitudine, de munte).   
  • Majoritatea oamenilor spun “am rau de inaltime” dar de fapt vor sa spuna “mi-e frica de inaltimi”. Probabil frica suna prea mult a lasitate.  
Conform dex:
  • Fobie = Stare patologică de neliniște și de frică obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă sau precisă.
  • Frică (teamă) = Stare de adâncă neliniște și tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar.
  • A-i fi (cuiva) rău sau a se simți rău = A fi sau a se simți bolnav.
  Foarte sumar despre răul de munte.
Răul de altitudine (răul de munte) Altitude Sickness (mountain sickness)
   Stare de rău cauzată de rarefierea aerului la altitudini mari.
    1.   in forma usoara răul acut de munte (acute mountain sickness - AMS)
  • apare destul de frecvent la o ascensiune rapidă la altitudini de peste 2.500 – 3.000m (urmata de obicei de stationarea la acea altitudine pentru mai multe ore)
  • nu se recomanda depasirea altitudinii de 2000m la copiii sub 2ani.
  • Simptomele cele mai frecvente sunt cefalee (dureri de cap), vărsături, greţuri, amețeli, oboseala accentuata, dispnee (respiratie dificila) anormală la efort, insomnii, etc.
     2.  in forma severa:
  • Edemul pulmonar de mare altitudine (high altitude pulmonary edema - HAPE)
    • Edemul pulmonar poate evolua rapid de la o forma usoara la una severa (letala).
  • Edemul cerebral de mare altitudine (high altitude cerebral edema - HACE)
    • Edemul cerebral este prezent, probabil, in toate formele răului de munte. Initial intr-o forma usoara, dar care poate evolua intr-o forma severa (letala).

     3.  Răul cronic de munte (Maladia lui Monge) (Chronic mountain sickness)
  • se pare ca simptomele răului de munte pot aparea si la unele persoane (native, sau adaptate/aclimatizate) care aleg sa traiasca la altitudini mari.
     Asocieri/similitudini intre acrofobie si alte senzatii sau frici: vertij, vertigofobie, bazofobie, batofobie, aeroacrofobie:
  • Vertijul (Vertigo) este senzatia de falsa miscare (in general de rotire) a corpului sau a mediului inconjurator.
    • Vertijul poate fi periferic, central, sau de alte cauze (ce pot include alte tulburari de sistem, medicamente sau cauze psihologice). Diagnosticul si tratamentul este pus de medic.
    • Poate fi declansat de o miscare brusca a capului (cum ar fi rotirea rapida), dar poate fi declansat si de alte tipuri de miscare (cand te ridici sau te asezi brusc, cand te uiti pe geamul masini/trenului aflat in miscare, cand te apleci sa ridici ceva, ...) sau … de privitul in jos de la inaltime, sau privitul in sus catre inaltime.
  • Vertigofobie (Illyngophobia) - Teamă patologică de vertij, de amețeală
    • Nu le e frica in sine de inaltimi ci sa nu capete vertij uitandu-se in jos.
  • Batofobie (Bathmophobia - Fear of Depths) - Teamă patologică de adâncime
    • Poate fi declansata de adancimea: oceanului sau chiar a unei piscine, a tunelelor, a unui peisaj (mare/extins), a unei vai montane (de abrupt), a unui aven, a unei pesteri, a unei scari lungi si abrupte, etc.
  • Aeroacrofobie (Aeroacrophobia) - Teamă patologică de spații largi și înalte (cum ar fi un varf montan), sau sa te afli în avion / balon cu aer cald.
  • Bazofobie (Basophobia - Fear of Falling) - Teamă patologică de a merge, de a cădea din mers (in ataxie).
    • Instinct natural, innascut, de supravietuire, de autoconservare pe care il au majoritate mamiferelor.
    • Absenta completa a fricii inseamna incapacitatea de a destinge pericolul.
    • Experientele negative (personale sau la care am asistat) influenteaza puternic aceasta frica.
    • In general frica de a cadea din mers este asociata persoanelor in varsta, dar poate fi intalnita si la persoane tinere (inclusiv copiii care invata sa mearga). Practic oricine se poate impiedica si cadea – odata cu inaintarea in varsta acest lucru devine o problema.
    • Frica de a cadea are grade diferite. Frica de a cadea este prezenta intr-un anumit grad si la alpinistii puternici, cu experienta.
    • Pe munte frica de a cadea este intalnita la tot pasul – in special pe vreme umeda, avem grija deosebita sa nu alunecam pe piatra, radacini, iarba, panta abrupta … .
    • Trebuie facuta diferenta intre frica de a cadea rationala si cea irationala.
   Exista o legatura puternica intre frica de inaltime si frica de a cadea.

Acrofobia (frica de înălțimi)  
Acrofobia (sau hipsofobia) (Acrophobia - the fear of heights) - Frică de locuri situate la înălțime, de înălțimi.
  • O oarecare forma de disconfort este normala la persoanele care nu sunt obisnuite cu inaltimile dar fobia de inaltimi este rezervata celor cu teama exagerata si nerealista.
  • Frica de inaltimi are si ea grade diferite:
    • forme usoare, de disconfort: unele persoane care nu au avut ocazia sa urce la inaltimi mari pot avea o usoara forma de disconfort datorata partial frici de a cadea dar si a noului.
      • De obicei acest disconfort dispare repede la persoanele care realizeaza ca nu sunt in pericol real.
    • forme moderate: teama reala de a te afla la inaltime, de a privi in jos de la inaltime.
        • teama de a te apropia de marginea unui loc inalt: cum ar fi o fereastra sau un balcon situat la etaj superioar, de  marginea blocului sau acoperisului, balustrada podurilor, etc.
        • teama de a te afla pe  pe o platforma expusa, brana sau creasta montana expusa, etc.
        • teama poate aparea si la urcarea cu un lift de sticla (transparent), sau traversarea pe un pod (podea) transparent, suspendat, etc.
        • serpentinele auto abrupte (cum sunt cele de pe Transalpina, Transfagarasan) pot provoca stres soferilor cu frica de inaltime
      • Simptomele aceastei forme sunt cel mai des intalnite printre cei care sufera de frica de inaltime
      • Aceasta forma de teama nu dispare dar poate fi controlata pana la un anumit nivel, in special, daca reusim sa limitam teama de a cadea (de exemplu in alpinism sportiv sau utilitar prin asigurare in coarda)
    • formele extreme: frica excesiva de a te afla la inaltime - fara sa fie necesar sa privesti in jos, fara sa iti fie afectata siguranta, fara sa existe un pericol real.
        • panica apare chiar si prin simpla situare pe un platou inalt, sau in interiorul unui apartament situat la etaj superior (fara sa fie necesar sa te apropii de abrupt, sa te uiti pe fereastra, sau sa iesi in balcon)
        • panica apare si daca privesc spre alta persoana care se apropie de o margine a unei inaltimi.
        • vizualizarea imaginilor foto-video cu inaltimi poate provoaca panica.
        • in unele cazuri chiar si gandul la inaltime provoaca o forma de stres.
      • Aceasta forma de teama nu dispare, tratamentul de specialitate se impune in special daca ne afecteaza viata de zi cu zi. Medicatia poate fi o solutie temporara (ocazionala) pentru a depasi anumite atacuri de panica derulate in locuri unde viata poate fi pusa in pericol.
Cum apare frica de inaltime:
  • unii sunt de parere ca aceasta frica, la fel ca si frica de a cadea este innascuta.
  • altii sustin ca aceasta frica este dobandita: insuflata de reactiile nervoase ale parintilor: ‘nu te apropia de de fereastra, balcon pentru ca vei ameti, vei cadea …’, sau de experiente negative (urmare a unei caderi, sau a unui episod de vertij)
    • Personal cred ca frica de inaltime adevarata este innascuta, si este influentata puternic de frica de a cadea. Evident, frica de a cadea fiind influentata de experienta noastra negativa si de reactiile necontrolate ale parintilor.

Cum se manifesta acrofobia
  • simptome fizice:
    • tremurat (tremur vizibil in maini)
    • transpiratie
    • respiratie dificila
    • ameteala
    • ritm cardiac accelerat
  • simptome emotionale:
    • instinctiv cauti lucruri de care sa te agati
    • nu mai ai control asupra echilibrului
    • nevoia de a te indeparta rapid de zona expusa
    • instinctiv te apleci, inclini in partea opusa expunerii
    • ingenunchiere sau nevoia de a te tranti la pamant si de a te tara in patru labe
    • poate aparea senzatia “paralizat” de frica
    • nevoia de a plange si a tipa
    • mai mult: inainte, in timpul  sau ulterior tulburarii de panica simti ca esti cuprins de sentimente de frustrare - simti ca esti coplesit de energie negativa, ti-e teama ca te faci de rusine, devi agitat, irascibil, neputincios, te simti fara valoare, speriat fara motiv, neinteles, nu poti sa te bucuri de peisaj … .
Tratament:
    Opinie personala - Frica adevarata de inaltime (innascuta) nu poate fi eliminata complet dar poate fi oarecum controlabila. Frica dobandita (din experiente negative sau insuflata de altii), cu ajutor de specialitate, este posibil sa fie eliminata.
Terapia cognitiv-comportamentală:
  • Expunerea la inaltimi este cea mai comuna solutie.
  • Prin expunerea treptata sau rapida la inaltimi, pacientul este invatat cum sa se relaxeze, cum sa-si controleze emotiile, cum sa evite panica, cum sa sa inlocuieasca gandurile negative cu unele pozitive, cum sa-si controleze respiratia.
  • Expunerea la inaltimi poate fi directa/reala sau indirecta prin intermediul hipnozei sau tehnologiei - realitate virtuala.
Terapie medicamentoasa:
  • O eventuala medicatie (sedative, beta-blocante), doar doctorul psihiatru poate indica. Medicatia poate fi utila pentru a calma atacul de panica – atacul de panica poate fi periculos intr-o situatie unde viata poate fi pusa in pericol.
Reactia la panica:
  • Cand persoanele acrofobe sunt puse in situatia de a infrunta inaltimile (in unele cazuri chiar gandul ca trebuie sa infrunte inaltimile), in organism se declanseaza reacția de fugă sau luptă (fight-or-flight response).
  • Sistemul nervos autonom limfatic determina eliberea adrenalinei si noradrenalinei in sange. Astfel organismul (fara control din partea persoanei) este pregatit pentru o actiune periculoasa imediata:
      • creste ritmul cardiac
      • creste presiunea arteriala
      • vasoconstrictie periferica generalizata
      • vasodilatatie la nivelul musculaturii striate
      • bronhodilatatie (creste debitul de aer din plamani)
      • dilatarea pupilelor
      • digestia este incetinita
      • glicogenoliza (procesul de transformare a glicogenului în glucoză)
    • “Totul” pentru muschi (striati/scheletici):
      • Practic muschii primesc brusc un plus de energie.
      • Fluxul de sange este deviat (de la organele nevitale) spre musculatura.
      • Muschii sunt mai bine oxigenati, mai bine alimentati cu energie pentru a putea infrunta pericolul.
      • Functia de coagulare a sangelui creste (pentru a putea limita o eventuala pierdere de sange din timpul actiunii)
      • Transpiratia creste pentru a putea “raci” musculatura mai eficient.
      • Musculatura se pretensioneaza (apare tremurul) pentru mai multa viteza si putere in situatii critice
  • Lupta-fuga-inghet (fight-flight-freeze) – Exista si situtia de inghet:
      • Practic organismul realizeaza/interpretreaza (instantaneu - milisecunde/secunde) ca este depasit de situatie. Nu poate infrunta si nu poate evita situatia – “ingheti de frica”.
      • Opinie personala: cu cat devenim mai civilizati, cu cat societatea ne vrea mai supusi, raspunsul prin inghet va deveni predominant.
Frica de înălțimi sau Frica de a cădea
        Opinie personala: frica de a cadea este un instinct de autoconservare dar frica de inaltimi nu este.
    • Este normal sa simtim o oarecare teama de a cadea atunci cand situatia o impune. De ex:
      • cand urcam pe un scaun sau o scara subreda
      • cand traversam un rau pe un bustean alunecos si instabil
      • cand traversam un rau peste un pod supendat, vechi, ruginit si care se misca puternic
      • cand trebuie sa parcurgem o brana, sau o creasta montana ingusta, firava si alunecoasa.
      • chiar si alpinistii cu experienta simt teama de a cadea in unele situatii: stanca friabila, pericol sa cazi cu zapada/gheata pe care urci, traseu peste puterile lor, vreme umeda, etc. Frica de a cadea in alpinisti creste (temporar) si le limiteaza actiunile atunci cand simt ca se instaleaza oboseala fizica si psihica, cand nu au incredere in elementele de asigurare sau in partener, sau pur si simplu nu sunt obisnuiti sa cada in coarda.
      • cum spuneam frica de a cadea pe munte este ceva normal si nu trebuie sa ingrijoreze decat daca devine excesiva si ne afecteaza judecata si reactiile.
    • Daca frica de a cadea are rolul sa ne tina in viata (sa realizam pericolul), si este prezenta (si controlabila in masuri diferite) in fiecare, frica de inaltimi nu este prezenta in fiecare.
      • Majoritatea oamenilor pot privi in jos de la inaltime fara sa fie incercati de vreo teama (atata vreme cat nu se simt in pericol de a cadea).
      • Sunt oameni care lucreaza la inaltime si care nu simt nici cea mai mica forma de stres (head for heightsnu au probleme cu inaltimile, cu ameteala/vertij, isi controleaza perfect teama de a cadea, etc)
      • TOTI cei care sufera de frica de inaltimi au probleme in a-si controla teama de a cadea.
      • Odata cu inaintarea in varsta frica de a cadea creste - incepi sa realizezi ca nu iti mai poti controla miscarile si reactiile ca in tinerete + experiente negative. Chiar si in persoanele care nu sufera de frica de inaltime (odata cu varsta) poate sa apara o retinere in a privi in jos (probabil de teama sa nu ameteasca).
      • Foarte multi oameni cred ca sufera de teama de inaltimi si aleg o forma de escalada (in sala sau pe stanca) pentru a scapa de aceasta frica. Ei bine acestia nu sufera cu adevarat de frica de inaltime, ci de o teama greu controlabila de a cadea. Iar escalada te poate ajuta sa scapi de aceasta problema.
      • Cei cu teama irationala de inaltimi nu accepta sa fie expusi la inaltimi, nu vin nici macar la sala unde sunt inaltimi mici, sunt legati in coarda, prize bune, stabile si saltele pe jos.
     Important: Incercati sa realizati daca suferiti de frica de inaltimi+frica de a cadea sau doar de frica de a cadea. Atunci cand va incearca frica incercati sa realizati daca pericolul e adevarat/real sau nu. Gradul fricii. Fiti sinceri cu voi si cu terapetul vostru (daca apelati la ajutor de specialitate).
Cum luptam cu frica (pe munte)(opinii personale):
  • In primul rand – nu exista remediu rapid.
  • Tehnicile de catarare ne ajuta sa ne controlam teama de a cadea:
    • E important sa invatam cat mai bine tehnicile de asigurare, sa intelegem cum functioneaza echipamentele (si limitele lor), sa invatam cum sa abordam diferite situatii pe munte. Adica trebuie sa invatam sa mergem pe munte, trebuie sa dobandim cunostiinte primare in escalada
    • Trebuie sa invatam sa ne controlam respiratia in momentele de panica (uneori avem tendita sa ne tinem respiratia sau sa respiram prea repede). Lipsa de oxigen va accentua panica, creierul nu va mai lua decizii corecte iar musculatura va obosi mai repede. Respiratia poate fii cheia in multe situatii.
    • Incercati sa va relaxati. Sa detensionati musculatura. Pe stanca, in momentele de panica, ai tendinta sa strangi prizele mai tare decat e necesar. Iti irosesti energia si forta mai repede, musculatura cedeaza mai repede – panica se accentueaza. Trebuie sa invatam sa ne folosim de cunostiintele de catarare: cum ar fi greutatea sa fie preluata de picioare, maini intinse pentru a reduce tensiunea musculara din ele, cum sa gasim pozitii bune in care sa ne relaxam, sa detensionam musculatura si sa ne reglam respiratia … .
    • Cu ajutorul instructorului invatati (cu pasi marunti) si exersati caderea in coarda. Benefic pentru a depasi panica de a cadea. Aici e important instructorul – daca va loviti in cadere, panica ramane (experienta negativa, panica se poate accentua)
    • Trebuie sa invatam sa ne pastram echilibrul nu doar pe stanca ci si pe potecile expuse (cum ar fi branele) – cand ne e frica, avem tendita sa ne aplecam excesiv in partea opusa expunerii, si practic postura noastra devine dezechilibrata si mai expusa riscului de a cadea.
  • Cum gestionam frica de inaltime?
    • Greu de spus. Eu reusesc sa controlez partial (intr-o mica masura) aceasta frica. Frica de inaltime la mine nu e permanenta, nu e constanta – de la inaltimi mari nu pot privi in jos, frica o resimt imediat. La inaltimi mici (3-10metri) frica nu apare mereu.
    • Cum negociez cu frica? In primul rand - incerc sa nu ma uit in jos.  Daca trebuie sa ma uit in jos atunci incerc sa imi focalizez privirea doar pe punctul care ma intereseaza (nu functioneaza bine aceasta metoda dar uneori nu am de ales).
    • In zonele dificile (mie) dublez metoda de mai sus (nu ma uit in jos) cu asigurarea in coarda. In timp am invatat sa am incredere in asigurari si astfel sa limitez teama de a cadea. Prin metoda asta frica la mine dispare in majoritatea cazurilor (din nefericire nu in toate – sunt situatii, greu de replicat, cand simt panica si in coarda).
      • Atentie -  e important pentru mine sa ma stiu legat in coarda spre deosebire de a ma tine doar in maini de o asigurare (cablu, piton, balustrada …)
    • Unii sunt de parere ca ochii sunt cei care ne provoaca teama de inaltime – nu pot aprecia, nu se pot adapta la distanta. Nu prea sunt de acord, poate si pentru ca nu prea inteleg ce inseamna asta (de ce ar fi diferenta ca privesc la distanta in jos, in sus, sau spre orizont?). Totusi ceva este legat de ochi: la mine de exemplu - daca ochiul drept priveste spre expunere simt ca imi pastrez mai bine echilibrul pe poteca, decat daca as parcurge poteca in sens inver si ochiul stang ar privi spre expunere. Albul iernii, imi provoaca mult mai putine neplaceri (uneori ma atrage zona expusa). Ma simt mult mai relaxat iarna in creasta P. Craiului, decat vara.
    • Unii intra in panica doar uitandu-se la altul care se apropie de o margine expusa, sau doar gandindu-se la inaltime. Si eu intru in panica cand ma uit la cineva drag mie care se apropie periculos de mult de o zona expusa (la persoanele necunoscute nu simt nimic).
    • Atunci cand simt ca se instaleaza panica de inaltime ma indepartez de expunere sau daca nu e posibil incerc sa imi schimb gandurile, sa observ lucrurile de langa mine. Ma folosesc de maini: cum se simte stanca, roua, gheata, pamantul, crengile, iarba …etc.
    • Daca suferi de frica de inaltime nu te aventura singur in zone tehnice, expuse unde nu te simti confortabil. Cand esti in grup simti ca esti protejat, ai mai multa incredere, ii vezi pe altii cum gestioneaza zona periculoasa si prinzi incredere ca nu vei cadea. Colegii te tin de vorba si iti abat atentia de la inaltime. Colegii te pot asigura mult mai eficient decat o faci singur – poti sa te asiguri si singur in coarda, dar emotiile te predispun la greseli.
    • La mine, tehnica de catarare e puternic afectata de teama de inaltime si frica de a cadea – niciodata, cand sunt la inaltime, nu reusesc sa ma catar tehnic, intotdeauna ajung sa ma catar la forta.
    • Uneori, daca stiu ca a doua zi am de parcurs un traseu expus incerc sa-l vizualizez (ma pregatesc de lupta cu frica de inaltime)(nu ajuta totdeauna)
    • Violenta verbala si fizica: Ce faci atunci cand persoana din fata ta are un atac de panica, nu reusesti sa-l calmezi cu vorba buna, nu poti sa-l extragi in siguranta, nu-l poti calma cu medicamete (nu ai sau nu stii ce sa administrezi)? Mai rau, daca situatia in care e cuprins de panica compromite siguranta celorlalti participanti? Ei bine in situatii extreme, cand nu ai de ales, violenta pare a fi solutia de moment cea mai rapida – nu suna bine, nu? Militarii o practica cu succes dintotdeauna. Din experienta pot sa spun ca nu functioneaza bine chiar in toate situatiile (KnockOut neintentionat sau ‘pacientul’ se panicheaza mai tare si lesina – nu e bine daca in situatia respectiva nu-l poti extrage).
    • Atentie - Panica se poate raspandi rapid si asupra colegilor “mai slabi de inger”.
  • Cum ne afecteaza frica pe munte?
    • Iubim muntele la fel de mult ca si ceilalti iubitori de natura, dar simtim ca trebuie sa ducem o lupta continua si nedreapta care ne uzeaza.
    • Mai devreme sau mai tarziu ne dam seama ca nu putem realiza lucruri “marete” pe munte, suntem limitati si asta e frustrant. In general, rar ne aventuram in afara zonei noastre de confort (evitam brane, custuri, etc)
    • Daca nu suferi de frica de inaltime nu poti intelege cu adevarat ce simte cineva care sufera de aceasta temere. Terapeut, ghid montan sau simplu turist (daca nu suferi de frica de inaltime), tot ce poti percepe este teama de a cadea dar nu si frica de inaltime. Avem un club aparte – nu lasam outsiders :).
    • Ne este rusine cu frica noastra. Nu e placut sa te faci de rusine in fata prietenilor sau a unor straini. Ei bine, daca iti place muntele trebuie sa treci si peste neplacerea asta. Colegii/prietenii adevarati cu care te insotesti pe munte te vor ajuta sa iti depasesti momentele de teama (si cele de rusine). E foarte important grupul cu care esti pe munte.
      • Imi aduc aminte de un cabanier (Turnuri  parca) care imi povestea de un mic podet (podet obisnuit, solid, dar ingust) din fata cabanei peste care unii turisti treceau in patru labe. Frica de a cadea evident (nu putea fi vorba de frica de inaltime). Colegii de tura ar fi putut sa-i ajute sa treaca decent dar nu au facut-o. Probabil nevoia de a se da drept curajosi in fata colegilor fricosi.
    • Nu te poti relaxa si bucura de peisaj. Pentru asta mergem pe munte – dar uneori e dificil de realizat.
    • Transfigurat de frica. Am avut ocazia sa vad cum persoane frumoase la chip deveneau “muma padurii” cand erau cuprinse de frica.
In videoclipul traseul Brana Caprelor din Cheile Cheii se poate observa comportamentul meu la primul contact cu aceast sector considerat (de unii) periculos prin expunerea lui. Filmarea a fost facuta de mine cu 2 camere: in zona periculoasa o camera asezata pe cap pentru a avea maini libere; in rest filmarea este facuta cu o camera tinuta in mana. Camera de pe cap este pusa intentionat sa filmeze in jos si nu panoramic. Perioada din an a fost toamna pe vreme umeda (plouase puternic inainte). Am ales toamna pentru ca nu este vegetatie si abruptul este mai bine expus. Umezeala din teren doream sa accentueze pericolul (frica de a cadea mai mare). Daca aveti rabdare sa urmariti filmul veti putea observa reactiile din teren: de exemplu in primul sector periculos (doar 2 sectoare sunt) am inceput sa cobor un scurt pasaj unde te poti ajuta de radacinile unui copac. Acolo m-am intors cu fata la stanca, nu pentru ca era nevoie ci pentru ca golul imi atragea privirea. Se mai poate observa cum mainile mele verifica toate prizele, si cauta sa atinga cat mai multe lucruri in incercarea de a-mi distrage atentia de la inaltime, de a ma relaxa. De asemenea se poate observa ca ma apropii in unele locuri prea mult de stanca, sau ca ma inclin catre stanca – probabil in acele momente echilibrul meu era precar deci puteam sa alunec mai usor. Camera priveste in jos dar eu in foarte putine locuri am privit in jos.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu