Carpatii Meridionali → Masivul Bucegi → M. Gaura - Vf. Lancia
- Altitudine 2288m
- Culmea Gaura se ramfica spre vest din Vf. Scara (M. Scara)
- Varful Lancia este situat in afara traseelor marcate, dar este relativ usor accesibil urmand culmea (nemarcata 2016) ce se desprinde dinspre Vf. Scara (din marcajul triunghi galben).
- Merita o excursie pe acest varf. Privelistea/panorama de pe acest varf este superba.
- Durata Vf. Scara - Vf. Lancia: cca 30-40min; Vf. Lancia - Vf. Scara: cca 40-50min.
- Culmea propriu-zisa a varfului Lancia pare de la distanta mai greu accesibila decat este in realitate: poteca incepe cu o usoara catarare; jnepenis; oarecum expusa in unele zone.
Panorama de pe Vf. Scara este superba
![]() | ![]() | ![]() |
![]() | ![]() | ![]() |
![]() ![]() | ![]() | ![]() ![]() |
![]() | ![]() ![]() | ![]() |
![]() | ![]() ![]() | ![]() |
![]() ![]() | ![]() | ![]() ![]() |
![]() | ![]() ![]() | ![]() |
![]() | ![]() | ![]() |
Vf. Lancia | ||
![]() ![]() | ![]() | ![]() ![]() |
![]() ![]() | ![]() | ![]() ![]() |
- Privit din unele unghiuri, de la distanta, Lancia pare a fi o cetate de piatra greu accesibila.
- Merita o excursie doar pentru acest varf.
- Ex: Refugiul Salvamont Ciubotea - triunghi galben - Vf. Scara - nemarcat - Vf. Lancia; retur pe acelasi traseu.
Imaginile urmatoare (precum si un mic raport de tura) sunt dedicate lui Ionut (bun coleg de drumetii montane). Multe din imagini sunt facute de el. Ionut e cel mai tanar din grupul actual, are cativa ani de cand a inceput excursile montane mai serioase; iubeste si respecta muntele, catarator innascut, nu prea stie cei frica, conditie fizica foarte buna. De ceva vreme lucreaza in strainatate (sau cum zicem noi a dat Carpatii pe Alpi). Atunci cand vine in vizita isi face timp (obligatoriu) si pentru munte.
La una din vizitele lui in tara si-a exprimat dorinta unei excursii cu scop fotografic in Crai. Dar in dimineata excursiei s-a razgandit si vrut o zona linistita, fara turisti, pe unde nu a mai fost ....
Am luat la repezeala ceva echipament (o semicoarda, centurile de la hamuri, vreo 2 pitoane, 3-4 asigurari mobile, niste carabiniere, un piolet) si ne-am indreptat spre Refugiul Salvamont Ciubotea. Am parcat langa refugiu si am inceput sa urcam pe Valea Urlatoarea Mare spre Saua La Polite.
- Nici nu am pornit bine si o prima surpriza, poteca era marcata cu punct galben (fara contur).
![]() ![]() | ![]() | ![]() ![]() |
![]() | ![]() | ![]() |
![]() | ![]() ![]() | ![]() |
![]() | ![]() | ![]() |
![]() | ![]() ![]() | ![]() |
Poteca, desi marcata, nu cred ca este foarte cunoscuta. Una din discutile purtate atunci era despre incaltaminte. Ionut venise in tura cu niste bocanci vanatoresti, inalti, impermeabili, foarte buni pentru padure, stanca, zapada ... dar nu prea comozi. Eu avand probleme cu articulatile de la picioare am optat pentru niste ghete Adidas Terrex inalte tip Fast Hiking, impermeabili, aderenta buna in padure, neadecvati pentru stanca sau zapada, ... dar destul de comozi.
Ulterior acestei ture Ionut si-a cumparat din Austria niste bocanci de trekking Mammut, mult mai usori si mai comozi dar care sau dovedit a avea o aderenta scazuta la stanca in ciuda asa numitei climbing zone de pe talpa.
![]() ![]() | ![]() | ![]() ![]() |
Am ajuns in Saua La Polite (sau La Politie - dupa vechiul post de aici). De aici intram in padure cu intentia de a urma o veche poteca ce unea acest punct de Valea Gaura (undeva deasupra cascadelor).
Alta surpriza, doua marcaje insoteau aceasta poteca: punct rosu (fara contur, marcaj mai vechi) si punct galben (fara contur, marcaj mai nou).
![]() | ![]() | ![]() |
![]() | ![]() ![]() | ![]() |
![]() | ![]() ![]() | ![]() |
Un prim punct superb de belvedere cu Valea Gaura. Aici, Ionut nu a ratat o prima ocazie sa rada de frica mea de inaltime. Eu faceam poze fara sa ma uit in jos iar el statea pe marginea prapastiei fara probleme.
![]() | ![]() | ![]() |
![]() | ![]() | ![]() |
![]() | ![]() | ![]() |
Marcajul punct galben pare sa duca doar pana la acest punct de belvedere (2016). Marcajul punct rosu continua pana la firul urmator de vale pe care incepe sa urce.
![]() | ![]() | ![]() |
![]() | ![]() | ![]() |
![]() | ![]() | ![]() |
- Pe acest valcel urca punctul rosu. Marcajul apare doar in prima parte a vaii (valcelul nu prezinta dificultati).
Noi nu am urcat pe valcel. Am ales sa urcam prin padure undeva intre stanca unde am observat ultima data marcajul punct galben si acest valcel. Traseul a fost fara poteca, salbatic, abrupt, prin jnepenis, printre stanci, ... frumos.
![]() | ![]() | ![]() |
![]() | ![]() | ![]() |
![]() ![]() | ![]() | ![]() ![]() |
Odata iesiti in zona alpina orientarea a fost facila. Ionut a gasit destule locuri si forme stancoase frumoase de pozat.
![]() | ![]() ![]() | ![]() |
![]() ![]() | ![]() | ![]() ![]() |
![]() | ![]() ![]() | ![]() |
![]() ![]() | ![]() | ![]() ![]() |
In final am iesit in varf prin punctul lui cel mai vestic. Traseul parcurs nu a necesitat folosirea vreunui echipament de escalada.
![]() | ![]() ![]() | ![]() |
Am ajuns destul de obositi si de flamanzi pe varf. Dar privelistea de aici a meritat efortul. Ne-am recapatat repede fortele cu bunatatile pregatite de mama lui Ionut si ne-am indreptat spre Vf. Scara.
Nu am urcat chiar pana pe Vf. Scara. Imediat ce am intrat pe marcajul triunghi galben am coborat spre caldarea superioara a Vaii Ciubotea unde doream sa vedem in ce stare se mai afla imensa grota de aici.
![]() | ![]() | ![]() |
![]() | ![]() | ![]() |
![]() | ![]() | ![]() |
- Apa ce se scurgea de pe versant (cascada) formase un sant foarte adanc in gheata de la baza stancii. Am incercat, in gluma sa-l conving pe Ionut sa intre sub cascada pentru o poza dar nu am avut succes.
![]() | ![]() | ![]() |
![]() | ![]() | ![]() |
![]() | ![]() | ![]() |
Dupa vizitarea pesterii am coborat pe marcaj in urmatoarea caldare. Pe marginea caldarii si-au facut aparitia pentru o scurta sedinta foto niste capre negre.
![]() | ![]() | ![]() |
![]() | ![]() ![]() | ![]() |
In scurta vreme ne-am plictisit de marcaj (intalnisem deja 2 turisti) si am decis sa coboram direct pe firul vaii Urlatoarea Mica pana la masina.
Valea era parca mai salbatica decat imi aduceam aminte, In special in partea a doua cand am intrat pe apa. Incaltarile mele s-au dovedit total neinspirate pentru mersul prin albia raului (alunecam tare). Ionut nu a intampinat aceleasi necazuri cu incaltamintea lui vanatoreasca.
- Valea Urlatoarea Mica in partea superioara (caldarea superioara de sub Turnurile Tiganesti, unde este si grota) are denumirea Valea Ciubotei (sau valea Cătunului Stîncăriile)
- Valea Urlatoarea Mare si Urlatoarea Mica dau nastere Paraului Poarta.
![]() | ![]() | ![]() |
![]() | ![]() | ![]() |
![]() ![]() | ![]() | ![]() ![]() |
![]() | ![]() | ![]() |
Putin inainte de intersectia cu Valea Urlatoarea Mare am parasit firul vai si am continuat prin padure, pana am dat de poteca marcata punct galben pe care am coborat spre refugiu.
Despre incaltaminte pe munte:
- Conform majoritatii montaniarzilor, cel mai important articol din echipament este incaltamintea.
- E important sa avem grija de picioarele noastre pe munte.
- Alegerea si purtarea pe o perioada lunga a unui incaltari neadecvate poate avea urmari negative asupra sanatatii (articulatii, ligamente, tendoane - glezna, genunchi, spate)
- Nu e usor sa alegi incaltamintea "perfecta" pentru munte.
- Incaltaminte buna si confortabila pentru orice traseu, pe orice vreme si in orice anotimp nu cred ca exista.
- Incaltamintea trebuie sa fie confortabila, sa nu te deranjeze la mers, sa iti protejeze picioarele, sa nu transpiri excesiv in ea, sa nu ingheti iarna, sa aiba o amortizare, aderenta, tractiune buna ... sa simti ca te poti baza pe ea.
- In general bocancii sunt preferati la munte.
Categorii de incaltaminte intalnita pe munte:
- In tabelul urmator este prezentata o clasificare a incaltamintei pe sezoane. In mod normal in tabel ar trebui sa se regaseasca doar incaltaminte dedicata mersului pe munte, dar in muntii nostrii vom intalni aproape toate tipurile de incaltaminte. Asadar am introdus in tabel o gama cat mai completa de incaltaminte (chiar si cea care nu este conceputa pentru drumetii montane).
- Clasificarea pe sezoane nu se refera la clasificarea pe anotimpuri. In general fiecare producator de incaltaminte are o clasificare proprie.
- Caracteristicile din tabel se refera doar la incaltamintea dedicata de munte.
Sezoane | Caracteristici | Tipuri | Destinatie |
1 sezon | - foarte usori | - flip-flops | - conceputi pentru mediul urban sau pentru sport - unele modele pot fi folosite pentru plimbari scurte in natura, pe poteci fara denivelari si cu bagaj/rucsac minimalist |
2 sezoane | - usori | - casual boots | - unele modele sunt concepute pentru mediul urban - unele modele sunt concepute pentru excursii scurte in natura pe teren denivelat si usor accidentat cu bagaj/rucsac mic - unele modele sunt folosite intensiv in sporturi de munte |
3 sezoane | - comparat cu cei de 1-2 sezoane sunt mai inalti, mai grei, mai solizi, mai rezistenti | - hiking boots - approch boots | - sunt concepute pentru excursii mai lungi, pe teren variat si cu bagaj/rucsac mai greu |
4 sezoane | - grei, foarte rezistenti - adevaratii bocanci de altitudine | - mountain boots - mountaineering boots - alpine boots | - concepute pentru expeditii montane, pe trasee dificile/tehnice si cu bagaj/rucsac mare |
Tipuri de incaltaminte.
Termeni:
Hiking - Plimbari scurte, recreationale in natura.
Trekking - Excursii lungi, in natura, care se pot intinde pe mai multe zile (multi-day hiking).
Slippery ground - Teren alunecos, nesigur mersului. In general, pe vreme umeda (roua, ploaie, zapada, gheata), terenul pe care mergem (stanca, piatra, iarba, pamant, radacini de copaci ...) poate deveni alunecos, chiar foarte alunecos, mersul facandu-se cu dificultate. In general talpile la incaltamintea de munte sunt concepute sa ofere o aderenta/tractiune cat mai buna la teren cat mai variat, in conditii cat mai vitrege.
- Aderenta la stanca umeda - indicator la care ne referim foarte des cand ne alegem incaltaminte de munte. In general, se considera ca nici un fel de talpa nu iti garanteaza aderenta totala la stanca umeda.
- Observatie personala: depinde si de tipul stanci - gresia, conglomeratul "cimentul" intalnit in Bucegi, pe o ploaie usoara, ofera suficienta aderenta; calcarul intalnit in Piatra Craiului (in special cel "lustruit" de incaltamintea miilor de turisti) poate deveni alunecos chiar si la o ploaie usoara.
- Mazga, muschiul imbibat cu apa intalnit pe unele portiuni de stanca sunt extrem de alunecoase si periculoase.
- Vibram - cel mai cunoscut si recomandat producator de talpi de incaltaminte. Nu inseamna automat o aderenta/tractiune/durabilitate mai buna decat la alti producatori.
-
- Tractiune si Aderenta:
- desi sunt termeni diferiti atat producatorii cat si utilizatorii nu fac diferenta intre cei 2 termeni. Totusi ceva diferenta este.
- Se spune despre cauciucurile unei masini ca au aderenta buna in viraje, si tractiune buna pe zapada ....
- Talpa fara crampoane (espadrila de catarare) este conceputa pentru a oferi aderenta la stanca iar talpa prevazuta cu crampoane adanci, agresive ofera tractiune optima la mers (panta, iarba, zapada ...)
- In momentul aplicarii unei forte, aderenta mentine contactul (ex. nu lasa incaltamintea sa alunece pe stanca) si ne permite inaintarea/tractiunea. Pe iarba, zapada, namol incaltamintea nu adera, dar fortarea crampoanelor "sa muste" din zapada, pamant ne ofera tractiunea necesara inaintarii.
- Observatie personala: pe teren alunecos (cum ar fi zapada inghetata, panta cu inclinatie foarte mare, stanca umeda, cu muschi ...) se folosesc coltari, lanturi, crampoane metalice, diferite materiale asemanatoare ca proprietati cu smirghelul, si chiar ... sosete.
- Despre sosetele peste incaltaminte am tot auzit ca sporesc aderenta la suprafete alunecoase - nu am incercat pana acum. Dar, am remarcat candva pe o poteca inghetata prin Ceahlau multe sosete abandonate (oare erau abandonate pentru ca nu functionase?).
Waterproof/breathable membrane: Membrana impermeabila/respiranta.
- Membrana sintetica (precum ePTFE - expanded polytetrafluoroethylene) microporoasa, foarte subtire, conceputa pentru a oferi un grad ridicat de protectie (articolelor de incaltaminte, imbracaminte, corturi ... ) impotriva intemperiilor (ploaie, zapada, vant), asigurand in acelasi timp si o relativa resiprabilitate.
- Pe scurt - nu lasa apa sa intre in incaltaminte dar lasa transpiratia sa iasa. Porii microscopici ai materialului sunt mai mici decat picatura de apa (nu permit sa treaca apa) dar suficient de mari pentru a permite transferul vaporilor de apa (lasa transpiratia sa iasa).
- Exista mai multe branduri care comercializeaza astfel de membrane:
- In top: Gore-Tex, eVent
- Altele: Polartec NeoShell, Marmot MemBrain, Mountain Hardwear’s Dry.Q Elite, TheNorthFace DryVent, Patagonia H2No, Mammut DRYtech, Millet DRYEDGE, Gelanots, Novadry, Sympatex ...
-
- Grad de impermeabilitate - Fiecare membrana are indicat nivelul maxim de presiune a coloanei de apa la care rezista (water column). Peste nivelul indicat intra apa.
- 2.000 - 5.000 - 10.000 mm = ploaie usoara
- 10.000 - 15.000 mm = ploaie moderata
- 15.000 - 20.000 mm = ploaie torentiala
- > 20.000 mm = peste acest nivel membrana ofera protectie foarte buna la presiunea apei
-
- Grad de respirabilitate - Fiecare membrana are indicat nivelul maxim de transmisie a vaporilor de apa (MVTR, RET). Peste nivelul indicat apare umezeala in interiorul articolului.
- MVTR > 10.000 - este considerat a avea o respirabilitate buna.
- RET < 6 = respirabilitate inalta; RET >20 = nerespirabil
-
- Membranele nu sunt complet impermeabile. Materialele complet impermeabile (precum pelerinele de ploaie din cauciuc) nu permit evacuarea vaporilor de apa.
- Producatorii de membrane concep mai multe tipuri de membrane. Membranele pot fi concepute pentru folosirea zilnica, pentru sport, iar cele de top sunt pentru folosirea in conditii extreme.
- In cazul gore-tex (2016): gore-tex active (conceput pentru sport) are respirabilitatea cea mai buna (RET < 3), iar gore-tex pro (conceput pentru conditii extreme) are RET < 6 dar este de preferat (pe munte) pentru rezistenta, durabilitatea intregului articol.
-
- Layers (straturi): In constructia articolelor de imbracaminte cu membrana intalnim si notiunile 2-layer, 3-layer construction ... - in toate cazurile exista doar 1 membrana:
- 1-layer (sau z-liner): membrana este "suspendata"intre 2 materiale, exterior si interior
- 2-layer: membrana este lipita de stratul exterior si separata de cel interior
- LTD: membrana este lipita de stratul interior si separata de cel exterior
- 3-layer: membrana este lipita intre straturile exterioar si interior - cea mai scumpa, mai usoara si cu libertatea de miscare cea mai mare.
-
- Observatie personala: Cifrele cu impermeabilitatea sau respirabilitatea trebuie privite doar ca simplii indicatori ai calitatii.
- Tratamentul DWR (Durable water repellent), tratamentul (din fabrica) de respingere al apei care se aplica peste articol (imbracaminte, incaltaminte ...) se duce relativ repede (uzura, ploaie, spalari ...) si astfel materialul se va impregna cu apa - vaporii de transpiratie nu vor mai circula, apare condensul, apa va patrunde prin material. Solutiile de refacere acasa a DWR nu au acelasi efect cu cel din fabrica - la prima ploaie intensa se duce si tratamentul.
- La ploaie intensa apa poate patrunde mai usor si pe la umeri in zonele unde apasa rucsacul.
- Nici o membrana nu face fata unei persoane care transpira intens, indiferent cat de aerisit este rucsacul - spatele ii va fi ud. Unii doar cu tricoul pe ei, sau fara tricou si sunt leoarca intr-o ora, altii merg toata ziua si nu trebuie sa-si schimbe tricoul.
- Ceara, crema, grasimea aplicata pe bocanci (la recomandarea producatorului) pentru intretinerea pielii va afecta (in timp) negativ respirabilitatea bocancului (indiferent de reclama) - va fi mai impermeabil dar nu va mai respira, iar la trecerea vreunui rau se va face condens in interior si vei avea impresia ca a intrat apa in bocanc.
- Membranele se "imbacsesc" in timp, porii lor se inchid, nu vor mai respira corespunzator.
- In timpul ploilor intense apa intra in bocanc pe sus, se prelinge pe picior. In incaltamintea joasa (cu membrana) apa poate sa intre pe sus si de la roua depusa pe vegetatie
-
- Membranele bune sunt scumpe. Foarte multe firme mai putin cunoscute se lauda ca utilizeaza membrane de top (precum Gore-Tex) dar nu respecta anumite indicatii cum ar fi sigilarea cusaturilor, folosirea fermoarelor cu protectie la apa sau in cazul incaltarilor integrarea in interiorul articolului a membranei construita sub forma unei sosete (si varianta prin care se lipesc impreuna bucati din membrana poate fi buna daca este executata profesional).
- Observatie personala: Am avut un bocanc Salomon cu gore-tex in care intra apa intr-un mod neobisnuit - apa se strangea intre membrana si partea textila exterioara, cand mergeam se revarsa in interior. Daca il scufundam in apa nu intra, daca il scoteam din apa si il intorceam curgea apa din el de parca il umplusem.
-
Piele sau sintetici?
- In general se spune ca pielea ar fi cea mai buna optiune: mai durabila, ofera protectie mai buna, confort mai bun ... si binenteles mai aratoasa.
- Tipuri de piele: Full Grain Leather, Reverse Full Grain Leather, Nubuck Leather, Split Leather, Pigskin Leather. Adica in functie de utilizare (scop) poate fi groasa, rigida, rezistenta sau subtire si flexibila.
- Observatie personala: pielea necesita intretinere. Pielea mai groasa protejeaza mai bine piciorul, este si mai calduroasa.
- Uneori un bocanc de piele tratat si intretinut corespunzator ofera o impermeablitate si o respirabilitatea foarte buna chiar si fara membrana (Ex: prin bocancii V.M. tratati cu grasime animala nu intra apa)
- Bocancii sintetici - sunt mai usori, nu necesita perioada de break in (sa se adapteze piciorului), mai ieftini, mai respirabili, pot fi foarte confortabili.
- Bocancii micsti (piele + sintetic) pot fi foarte versatili
- Daca bocancul e bine lucrat, cu materiale de calitate (+ membrana) nu gresesti indiferent ce varianta alegi.
Marimea potrivita
- Incearca incaltamintea in a doua parte a zilei cand piciorul este mai umflat de la mers/stat in picioare
- Incearca incaltamintea cu un tip de sosete pe care intentionezi sa le porti in drumetie
- Stand, cu sireturile dezlegate, degetele atingand partea din fata, sa poti sa introduci un deget in spatele calcaiului
- Stand in picioare cu sireturile legate, incaltamintea ar trebui sa se simta confortabila, sa sustina bine piciorul, sa nu fie prea restrictiva in miscare si sa poti sa iti misti degetele de la picioare
- Cu sireturile legate, mergand, nu trebuie sa se ridice calcaiul - daca are joc iti poate roade calcaiul
- Cu sireturile legate (ceva mai strans in dreptul gleznei) ar trebui sa poti sa cobori/sa stai pe un plan puternic inclinat fara sa simti durere, presiune foarte mare in degete (talpa sa nu alunece in bocanc)(la incaltamintea mai rigida ar trebui sa te poti ridica pe varfuri) - la coborarea unei pante iti poate roade degetele.
- Cei care au diferente mai mari la marimile/diametrele picioarelor (talpa stanga - drepta) ar trebui sa aleaga numarul mai mare.
Medical:
- Recomand celor care se stiu cu probleme la membrele inferioare sa consulte si sa urmeze recomandarile unui medic ortoped (specializat pe Glezna si Picior) inainte sa "forteze" pe munte. Anomaliile picioarelor (picior plat, scobit, stramb ...) dar si tulburarile de piele, oase vor fi agravate de folosirea incaltamintei nepotrivite. Tot medicul va va recomanda si brantul pe care sa-l folositi in incaltaminte.
- Termen Medical:
- Membru inferior (popular numit "picior") - structura anatomica ce serveste locomotiei alcatuita din sold, coapsa, gamba si picior.
- Picior = Extremitate a membrului inferior (popular numit - "laba piciorului")
- Torsiunea brusca si violenta/fortata a piciorului, produsa frecvent pe teren accidentat, poate avea urmari traumatice asupra gleznei :
- Entorsa externa: - cea mai frecventa forma de entorsa a gleznei produsa ca urmare a miscarii de inversiune fortata a piciorului (piciorul este rasucit inauntru, sprijinindu-se pe marginea sa externa)
- Imediat, pana la medic (poate dura dacat suntem izolati pe munte): medicatie antiinflamatoare si RICE
- Entorsele (in functie de gravitate) pot insemna saptamni si chiar luni pana la reinceperea activitatii sportive.
- RICE = Rest (Repaus - nu se foloseste zona afectata), Ice (Gheata - reduce inflamatia: 20-30min x 3-4 ori/zi), Compression (Compresie - infasurarea zonei afectate in bandaje elastice) and Elevation (Ridicarea zonei afectate - deasupra nivelului inimii)
- Ca sa retinem mai usor avem PRICE - unde P poate reprezenta Protect (Protejarea zonei afectate de alte incidente)
Concluzii personale:
- Incaltamintea ar trebui sa fie confortabila, rezistenta, protectiva, sa nu restrictioneze miscarea, sa ofere aderenta si tractiune adecvata terenului, anotimpului si conditiilor atmosferice.
- Incaltamintea recomandata incepatorilor este bocancul de drumetie montana (hiking boot).
- Deoarece si pe munte se aplica in mare masura puterea exemplului, consider ca salvamontistii si ghizi montani ar trebui sa fie primii care sa dea exemplu - bocancul iti ofera cea mai mare siguranta.
- Foarte multi salvamontisti si ghizi montani sunt tineri si buni atleti. Vara (si nu numai) ei folosesc incaltaminte de alergare montana, la fel ca si ceilalti alergatori montani. Frumos ar fi sa se rezume la a purta aceast tip de incaltaminte doar in timpul antrenamentelor, nu si in timpul drumetiilor deoarece creeaza o impresie falsa ca oricine poarta astfel de incaltaminte este in avantaj. Sportivii montani au musculatura si articulatiile obisnuite cu alunecarile, torsiunile si impactul dur al terenului mixt. Accidentarile sunt frecvente si printre sportivi.
- Din experienta personala (amintiri din copilarie cum zicea cineva) - Cu incaltamintea de alergare montana (sau orice alta forma de incaltare tip adidas) nu poti sa bati urme in zapada inghetata (foarte periculos in zone expuse, sau traversari). Am mai patit sa fie uscat si frumos la poalele muntelui si sus sa fie zapada moale si frig - zapada a intrat in adidas si a inghetat, cauzandu-mi rani, si limitandu-mi mobilitatea.
- Incaltamintea ar trebui schimbata daca "s-a lasat prea tare" (nu mai sustine piciorul), talpa s-a tocit (crampoanele reduse la jumatate pierd din aderenta/tractiune; unii tocesc foarte tare doar una din partile talpii), membrana nu mai functioneaza corespunzator (nu mai respira), deteriorari de uzura (talpa desprinsa, fisuri ... risti sa ramai fara incaltaminte in timpul drumetiei).
- Incaltamintea rezista mai mult daca inlocuim brantul mai des.
- Review-urile nu trebuie sa fie factor decisiv in alegerea incaltamintei. Unele review-uri sunt facute cu bun-simt altele sunt comerciale (pentru reclama).
- O persoana care are 46 la picior inregistreaza o aderenta/tractiune si un impact diferit fata de o persoana care poarta 36 la acelasi tip si model de incaltaminte.
- Conteaza firma/brandul? - am uzat cam o pereche de bocanci in fiecare an. Unii de firma alti mai putin cunoscuti. Aderenta si tractiunea diferea de la model la model dar nu avea legatura cu brandul. Confortul, potrivirea marimii, amortizarea, rezistenta, calitatea inclinau spre cei de firma/brand cunoscut. Cateodata se poate intampla sa nu apuci sa te bucuri de un lucru bun - imi aduc aminte de un bocanc Meindl achizitionat din Germania, bocanc de trekking, piele, gore-tex ... bocanc frumos - in prima iesire (Crai) am "reusit" sa sectionez pielea la un bocanc agatandu-l de o stanca ....
- Incaltamintea ar trebui sa ne sustina bine articulatia gleznei (este supusa frecvent la solicitari, pe munte ... si nu numai) si sa ne protejeze de lovituri (... de pietre ... mi s-a intamplat de nenumarate ori sa imi cada pe picioare pietre dizlocate; tendonul lui ahile ar fi fost rupt, probabil, in cateva cazuri daca nu purtam bocanci).