Vf. Lancia - M-tii Bucegi

Carpatii Meridionali → Masivul Bucegi → M. Gaura - Vf. Lancia

• Altitudine 2288m
• Culmea Gaura se ramfica spre vest din Vf. Scara (M. Scara)
• Varful Lancia este situat in afara traseelor marcate, dar este relativ usor accesibil urmand culmea (nemarcata 2016) ce se desprinde dinspre Vf. Scara (din marcajul triunghi galben).
• Merita o excursie pe acest varf. Privelistea/panorama de pe acest varf este superba.
• Durata Vf. Scara - Vf. Lancia: cca 30-40min; Vf. Lancia - Vf. Scara: cca 40-50min.
• Culmea propriu-zisa a varfului Lancia pare de la distanta mai greu accesibila decat este in realitate: poteca incepe cu o usoara catarare; jnepenis; oarecum expusa in unele zone.

Panorama de pe Vf. Scara este superba

	Vf. Lancia

• Privit din unele unghiuri, de la distanta, Lancia pare a fi o cetate de piatra greu accesibila.
• Merita o excursie doar pentru acest varf.
  • Ex: Refugiul Salvamont Ciubotea - triunghi galben - Vf. Scara - nemarcat - Vf. Lancia; retur pe acelasi traseu.

---

    Imaginile urmatoare (precum si un mic raport de tura) sunt dedicate lui Ionut (bun coleg de drumetii montane). Multe din imagini sunt facute de el. Ionut e cel mai tanar din grupul actual, are cativa ani de cand a inceput excursile montane mai serioase; iubeste si respecta muntele, catarator innascut, nu prea stie cei frica, conditie fizica foarte buna. De ceva vreme lucreaza in strainatate (sau cum zicem noi a dat Carpatii pe Alpi). Atunci cand vine in vizita isi face timp (obligatoriu) si pentru munte.

    La una din vizitele lui in tara si-a exprimat dorinta unei excursii cu scop fotografic in Crai. Dar in dimineata excursiei s-a razgandit si vrut  o zona linistita, fara turisti, pe unde nu a mai fost ....

    Am luat la repezeala ceva echipament (o semicoarda, centurile de la hamuri, vreo 2 pitoane, 3-4 asigurari mobile, niste carabiniere, un piolet) si ne-am indreptat spre Refugiul Salvamont Ciubotea. Am parcat langa refugiu si am inceput sa urcam pe Valea Urlatoarea Mare spre Saua La Polite.

• Nici nu am pornit bine si o prima surpriza, poteca era marcata cu punct galben (fara contur).

    Poteca, desi marcata, nu cred ca este foarte cunoscuta. Una din discutile purtate atunci era despre incaltaminte. Ionut venise in tura cu niste bocanci vanatoresti, inalti, impermeabili, foarte buni pentru padure, stanca, zapada ... dar nu prea comozi. Eu avand probleme cu articulatile de la picioare am optat pentru niste ghete Adidas Terrex inalte tip Fast Hiking, impermeabili, aderenta buna in padure, neadecvati pentru stanca sau zapada, ... dar destul de comozi.

    Ulterior acestei ture Ionut si-a cumparat din Austria niste bocanci de trekking Mammut, mult mai usori si mai comozi dar care sau dovedit a avea o aderenta scazuta la stanca in ciuda asa numitei climbing zone de pe talpa.  

    Am ajuns in Saua La Polite (sau La Politie - dupa vechiul post de aici). De aici intram in padure cu intentia de a urma o veche poteca ce unea acest punct de Valea Gaura (undeva deasupra cascadelor).

    Alta surpriza, doua marcaje insoteau aceasta poteca: punct rosu (fara contur, marcaj mai vechi) si punct galben (fara contur, marcaj mai nou).

    Un prim punct superb de belvedere cu Valea Gaura. Aici, Ionut nu a ratat o prima ocazie sa rada de frica mea de inaltime. Eu faceam poze fara sa ma uit in jos iar el statea pe marginea prapastiei fara probleme.

    Marcajul punct galben pare sa duca doar pana la acest punct de belvedere (2016). Marcajul punct rosu continua pana la firul urmator de vale pe care incepe sa urce.

• Pe acest valcel urca punctul rosu. Marcajul apare doar in prima parte a vaii (valcelul nu prezinta dificultati).

    Noi nu am urcat pe valcel. Am ales sa urcam prin padure undeva intre stanca unde am observat ultima data marcajul punct galben si acest valcel. Traseul a fost fara poteca, salbatic, abrupt, prin jnepenis, printre stanci, ... frumos.

    Odata iesiti in zona alpina orientarea a fost facila. Ionut a gasit destule locuri si forme stancoase frumoase de pozat.

    In final am iesit in varf prin punctul lui cel mai vestic. Traseul parcurs nu a necesitat folosirea vreunui echipament de escalada.

    Am ajuns destul de obositi si de flamanzi pe varf. Dar privelistea de aici a meritat efortul. Ne-am recapatat repede fortele cu bunatatile pregatite de mama lui Ionut si ne-am indreptat spre Vf. Scara.

    Nu am urcat chiar pana pe Vf. Scara. Imediat ce am intrat pe marcajul triunghi galben am coborat spre caldarea superioara a Vaii Ciubotea unde doream sa vedem in ce stare se mai afla imensa grota de aici.

• Apa ce se scurgea de pe versant (cascada) formase un sant foarte adanc in gheata de la baza stancii. Am incercat, in gluma sa-l conving pe Ionut sa intre sub cascada pentru o poza dar nu am avut succes.

    Dupa vizitarea pesterii am coborat pe marcaj in urmatoarea caldare. Pe marginea caldarii si-au facut aparitia pentru o scurta sedinta foto niste capre negre.

    In scurta vreme ne-am plictisit de marcaj (intalnisem deja 2 turisti) si am decis sa coboram direct pe firul vaii Urlatoarea Mica pana la masina.

     Valea era parca mai salbatica decat imi aduceam aminte, In special in partea a doua cand am intrat pe apa. Incaltarile mele s-au dovedit total neinspirate pentru mersul prin albia raului (alunecam tare). Ionut nu a intampinat aceleasi necazuri cu incaltamintea lui vanatoreasca.

• Valea Urlatoarea Mica in partea superioara (caldarea superioara de sub Turnurile Tiganesti, unde este si grota) are denumirea Valea Ciubotei (sau valea Cătunului Stîncăriile)
• Valea Urlatoarea Mare si Urlatoarea Mica dau nastere Paraului Poarta.

    Putin inainte de intersectia cu Valea Urlatoarea Mare am parasit firul vai si am continuat prin padure, pana am dat de poteca marcata punct galben pe care am coborat spre refugiu.

---